Testimoniale

De ce Jissen Karate? de ce Komorebi?

Ce spun părinții copiilor pregătiți de noi

Laura M. (Alexandra, 7 ani)
Pentru fiica mea Alexandra, întâlnirea cu Sensei Andreea și Karate-ul a fost dragoste la prima vedere. Ca dovadă stă entuziasmul cu care acum, doi ani mai târziu, așteaptă fiecare antrenament, examen, competiție sau altă activitate. Artele marțiale nu sunt doar un sport, exercițiul nu este doar fizic iar Sensei nu înseamnă doar antrenor. Eu m-am convins abia după primul examen de centură al Alexandrei, când am înțeles că aici evoluția personală primează performanței sportive, că artele marțiale sunt un angajament minunat pe termen nedeterminat, care trebuie asumat în fiecare moment al vieții și care are ca rezultat o conduită morală ce tinde spre ceea ce eu consider a fi ideal. Este ceea ce mi-am dorit pentru copilul meu. Încă de la început antrenamentele cu Sensei Andreea au ajutat-o pe Alexandra nu numai să dezvolte un fizic armonios dar i-au și crescut rezistența: nu mai obosește ușor, s-au rărit și scurtat crizele de astm, nu se mai învinețește la fiecare lovitură, mănâncă mai bine, doarme mai bine, respiră mai bine. Cu fiecare antrenament învață să fie mai echilibrată și mai disciplinată, învață să-și canalizeze energia spre ce dorește să realizeze, învață despre magia puterii de concentrare și conștientizarea propriei forțe. Pentru Alexandra, orele de Karate sunt o motivație în sine de a continua, chiar și micile pedepse le primește cu mândrie :) și le respectă cu plăcere. În afara antrenamentelor, apropierea de cultura japoneză și activitățile tradiționale (origami, etc.) modelează răbdarea Alexandrei, percepția timpului și încrederea în sine. Acum știe să se bucure mai mult de un lucru mic obținut prin muncă, decât de unul mare obținut gratuit, înțelege mai bine ce înseamnă responsabilitatea, își fixează obiective și urmărește îndeplinirea lor. Întâlnirile și ieșirile organizate de Sensei Andreea în afara sălii (în parc, la cinema, la patinoar), cantonamentele și jocurile, aprofundează relațiile și cresc diversitatea. Alexandra este un copil care se plictisește extrem de repede, de orice... mai puțin de Karate sau de orice are legatură cu acest sport sau cu echipa. Alexandra încă nu s-a hotărât ce vrea să fie când „va fi mare” dar știe sigur că din viața ei nu vor lipsi nici Karate-ul, nici Sensei Andreea. Cu toții știm, teoretic, că învățarea este un proces care nu se încheie niciodată, că există loc pentru mai bine, iar eșecul este doar o altă cale de a deveni mai buni, dar, cumva, Sensei Andreea a concretizat asta în caracterul micuței mele practicante a artelor marțiale și pentru asta îi mulțumesc!
Mihaela M. (Nicolas, 6 ani)
Pentru Nicolas contactul cu artele marțiale, deși era micuț, a fost foarte util. A început disciplinarea lui și în sfârșit a înțeles că făcea parte dintr-un grup. Era fericit cu fiecare antrenament. Pentru noi, părinții, a fost experiența primei tabere de care ne era teamă, dar mergând cu Sensei Andreea am fost liniștiți iar el s-a simțit în siguranță și s-a distrat extraordinar! Cu drag mami, Mihaela.
Laura B. (Mihnea, 14 ani și Maria, 9 ani)
Pentru Mihnea şi Maria a fost Senpai. Şi când a devenit Sensei, a rămas Senpai. Pentru că Senpai Andreea Budeanu era mentorul lor. Dar era şi cea care se juca cu ei, şi cea care îi mustra, cea pe care o adorau şi căreia voiau să îi câştige respectul. Mereu autoritară, dar zâmbetul ei ascuns în ochi nu putea sa scape privirii noastre de adulţi. Antrenamentele erau vesele, dar sub aripa disciplinei. Căci nu-i aşa, artele marţiale înseamnă disciplină şi autocontrol, iar dânsa a reuşit să transmită acest mesaj. Întotdeauna mă întrebam cum reuşeşte să fie peste tot în acelaşi timp, ocupându-se de toate, de copii, de siguranţa lor, de meciuri, de organizare, de …TOATE. Pentru fiica mea Sensei Andreea era motivul pentru care mergea la sală. Si chiar dacă drumurile ne-au dus pe fiecare în altă parte, nu pot decât să îi mulţumesc pentru ceea ce sunt copii mei astăzi. Pentru că i se datorează şi ei: disciplinaţi, responsabili, energici şi veseli. Osu, Sensei Andreea Budeanu!
Oana C. (Andrei, 11 ani)
Pe Andreea o cunosc de când băiatul meu, Andrei, făcea Karate. Ea a fost antrenoarea fiului meu. În perioada în care Andreea a lucrat cu Andrei am observat o dezvoltare atât fizică cât și mentală. Copilul meu s-a dezvoltat personal. Andreea știe să lucreze foarte bine cu copiii, este calmă și înțelegătoare. Pentru formarea copiilor în artele marțiale este un bun îndrumător!
Cristina P. (Cezara, 12 ani)
Pentru Cezara artele marțiale au avut un rol important în dezvoltarea ei atât fizică precum și psihică. A câștigat mai multă flexibilitate și reflexele ei au devenit mai rapide. De asemenea, a reușit să fie mai concentrată și să își mențină focusul, eliberându-și mintea de gânduri pentru a putea avea rezultatele așteptate. A devenit ușor mai calmă, învâțând să se relaxeze. Un aspect foarte important pentru vârsta ei, 12 ani, a fost disciplina și cum să își organizeze timpul pentru a jongla cu școala, lecțiile, antrenamentul și momentele de relaxare. A câștigat multă încredere în ea, a văzut că își poate seta obiective și că poate ajunge la ele. Pe langă orele petrecute la antrenament și examene, ieșirile cu echipa și Sensei, au contribuit la încrederea în sine, la ideea ca aparține unui grup fain și că poate avea un viitor frumos.
Eduard S. (Vlad, 15 ani și Andreea, 11 ani)
Sensei Andreea a fost instructorul copiilor mei timp de 8 ani în Jissen Karate, timp în care ei au învățat nu numai disciplina și tehnicile de karate, cât și camaraderia și respectul pentru cei mai buni decât ei. Implicarea și devotamentul instructorilor pentru elevi trece dincolo de actul predării unei arte marțiale: petreceri tematice, cantonamente, cât și participarea la competiții sportive, iată câteva motive pentru care clubul se diferențiază de competiție. Dacă dorești un mediu sănătos de antrenament pentru "puiul" tău, îți recomand să îl înscrii la clubul Andreei! OSU, Sensei!